Trecuse aproape sase luni de cand depusesem dosarele complete pentru permisul "Apt pentru conceptie". Formam un cuplu de peste sapte ani si sotia mea, fiind o fire optimista, venise intr-o seara animata de ideea ca am putea sa ne incercam norocul la "Loteria copiilor". Nu m-am opus. Nu eram prea convins ca merita efortul, dar n-as fi facut nici cel mai mic gest care sa stinga sclipirea minunata din privirea ei.
Argumentele ei nu puteau fi contrazise. Era pentru prima oara de cand se infiintase "Loteria", cand Ministerul Calitatii Vietii suplimentase tragerea cu 100.000 de copii, bazandu-se pe o previziune a cresterii exportului de cupru catre Imperiul Indochinez. Rezervele Euroamericane de minereu de cupru erau inca la un nivel acceptabil gratie unui zacamant ramas neexploatat din provincia Romania. Un lant de indecizii si stufoasa birocratie ecologica ne oferea o sansa in plus la "Loterie". Uniunea Euroamericana stabilizase numarul latiei la 800 de milioane de locuitori si organiza anual "Loteria" pentru a alege fericitele cupluri care vor putea procrea. Conditiile de participare erau: peste trei ani de convietuire, situatie materiala peste medie si permisul "Apt pentru conceptie" pentru ambii parteneri.
Daca ne veneau permisele in timp util puteam fi in carti pentru extragerea din 17 mai 2917. Cand mai erau trei zile pana la eveniment a sosit si confirmarea. Eram APTI PENTRU CONCEPTIE!!!
Peretele media palpaia in culori violente anuntand stirea momentului: Imperiul Indochinez a descoperit un zacamant urias de cupru in provincia Coreea de Nord. Nu dura mult pana guvernul Uniunii Euroamericane facu anuntul ca "Loteria copiilor" pentru anul in curs se suspenda.
Sclipirea din ochii sotiei se inecase deja in lacrimi. Am imbratisat-o si i-am soptit usor: am auzit ca anul viitor o sa creasca pretul aurului. Tu ai auzit vreodata de Rosia Montana???