Aș fi trimis o bucată fie ea virtuală dar din păcate prăjitura n-a apucat nici măcar să se răcească...
))
Publicado em Romania - Entreterimento e interações sociais - 10 Oct 2019 13:37 - 1
Babacu6058, Targoviste, Rumania
E seară. Soţia e plecată în provincie, la părinţi. Nu va veni decât mîine seară, aşa că sunt singur. Singur şi plictisit. Ca să mă mai destind, intru pe saitul meu de suflet să văd ce au mai scris prietenii şi nu numai... Una din prietenele de pe sait a săltat la fileu o minge încinsă. Problema misoginismului. A mai dat şi o trimitere la nişte bloguri ale ... nu ştiu cui ... Urmez linkul, citesc blogurile, citesc şi comentariile şi ... Brrr !... Mândria mea masculină este biciuită cu frânghia udă ... Mă străduiesc să dau o replică acidă, printr-un comentariu dar sunt prea nervos ca să mă concentrez. Aşa că trec mai departe ...
Bine am făcut !... Pot să mă felicit singur pentru asta. O altă prietenă a postat o reţetă de clătite. Glandele mele salivare au început să funcţioneze din plin. Nu pot să le degust decât virtual, dar e bine şi aşa. Tot e mai mult decât nimic. Apoi s-a declanşat "nebunia" a venit cineva cu ideea unui concurs gastronomic. Virtual, fireşte ...
Mi-am zis: "Gata !... Am dat lovitura. Voi participa la concurs, pe care cu siguranţă îl voi câştiga, graţie abilităţilor mele gastronomice, înnăscute. Asta va fi de fapt prima lovitură. A doua va fi aceea că îmi voi prepara singur o prăjitură delicioasă, iar ca supliment, voi repara şi onoarea masculină atât de terfelită in blogurile citite mai devreme.
Zis şi făcut, doar sunt un om de acţiune !... Iau cartea de bucate (n-am mai pus mîna pe ea de când i-am făcut-o cadou soţiei acum vre-o 20 de ani), o răsfoiesc, dar nu găsesc in ea nici o reţetă care să mă satisfacă. Dar asta nu e un impediment. Îl am aproape pe prietenul Gogu ( Google, cam tot aia e...) care m-a scos de multe ori din situaţii neplăcute. Sigur o va face şi de această dată. Mă pun pe căutat şi în sfărşit, găsesc ceea ce căutam. O reţetă uşoară, pe care o să v-o arăt şi dumneavoastră. Iat-o aici:
Placinta cu mere
Ingrediente:
un pahar (225 ml) cu apa minerala
faina 450 gr.
ulei 7 linguri
unt 50 gr.
zece mere
zahar 6-8 linguri
o ligurita cu scortisoara
un pliculet cu zahar vanilat
Modul de preparare:
Faceti coca din apa minerala, faina si ulei. Amestecati 2 linguri de faina cu untul la temperatura camerei pana obtineti o “ciulama” moale. Pudrati masa cu faina si intindeti o foaie subtire dupa care adaugati un strat uniform de „ciulama” pe toata foaia.
Se impacheteaza cu untul spre interior si se baga la frigider pentru 30 de min.
Umplutura – Se rad merele, se amesteca intr-o cratita cu zaharul si scortisoara si se pun la foc mic pana se evapora o parte din zeama (daca e prea multa riscati sa ramaneti cu foaia de jos necoapta).
Ungeti o tava de aragaz cu ulei si tapetati-o cu faina. Impartiti coca in 2 bucati egale si intindeti 2 foi. Puneti prima foaie in tava, merele (calite), pe a doua foaie si bagati-le in cuptor la foc mediu pentru 40 de min. Inainte sa o scoate-ti din cuptor, verificati daca s-a rumenit.
Ca un om pragmatic ce sunt, nu am vrut să incep nimic până nu sunt convins că am la îndemână toate ingredientele necesare, sau măcar nişte înlocuitori, aşa că am inceput prin a aduna la un loc toate cele necesare, începând cu primul punct:
Un pahar (225 ml) cu apa minerala. Simplu de procurat, pentru că la chiolhanul de ieri, cu nişte prieteni (reali) am băut cu toţii vinul sec (de ne-am făcut toţi ... mangă) deci apa minerală care o luasem pentru şpriţ a rămas din abundenţă.
Cu punctul doi am rămas un pic în dubiu. Nu aveam făină de grâu dar, inventiv cum sunt mi-am spus că o pot inlocui cu succes cu nişte mălai, aşa că am trecut cu bine şi de punctul acesta.
Pentru punctul trei nu a fost mare problemă, am alergat iute în garaj, unde am ezitat puţin într-e cele două bidoane. Cel cu ulei de motor şi cel de transmisie, care se pune la cutia de viteze. Până la urmă am optat pentru uleiul de motor, că e mai lubrifiant ...
Nu aveam nici unt, în schimb aveam tot în garaj o vaselină parafinată foarte asemănătoare ca aspect, iar mere erau destule in frigider rămase dela colindul de Crăciun.
Zahărul îl terminasem la cafeaua de azi dimineaţă, deci am decis să-l înlocuiesc cu o cantitate echivalentă de sare. Cu scorţişoara m-am descurcat mai greu, dar am jupuit până la urmă niţică scoarţă de pe tulpina bradului de Crăciun pe care il aruncasem acum două zile în curte, după ce bineânţeles l-am dezbrăcat de podoabele poleite, de globuri şi de instalaţiile electrice. Iar zahărul vanilat putea, la o adică să şi lipsească. Nu prea mă dau în vînt după astfel de arome ...
O dată ingredientele pregătite am purces la "punerea în operă". Dar, exact când să încep am rămas blocat. Primele cuvinte erau "Faceţi coca". Coca e vecina de vis a vis ... Oare ce naiba voiau să spună ăştia ?... Cum să o fac pe Coca ?... Şi dacă o fac, ce-o să spună nevastă-mea ?... În plus, ei nu au de unde să ştie că sunt certat cu vecina de vre-o câteva zile ... Nu, nu ! ...Cred că e vorba despre altceva ... Aaaa !!!... Asta era !... Noroc că nevastă-mea, l-a luat cu ea şi pe nepoţel, altminteri s-ar fi opus vehement ca eu să mai fac prăjitură cu mere în seara aceasta, pentru că el ţine foarte mult la lucrurile lui. Dar, pentru că "scopul scuză mijloacele" (ştiu că sună Machiavelic, însă nu am încotro), iau dintr-e jucăriile lui corabia pe care i-o făcuse cadou Moş Crăciun, îi rup catargele şi rămân cu coca în mână ... Uuuffff !... Gata !... Am rezolvat-o şi pe asta ...
Cu "ciulamaua" nu a fost nici o problemă. A ieşit perfect din amestecul mălaiului cu vaselina. După care, iar m-am oprit să cuget după ce am citit instucţiunile pentru noua operaţie pe care o aveam de făcut. Pudratul mesei cu făină nu ridica nici un impediment. Era cât se poate de simplu. Dar foaia ?... Nu mă înduram să stric cărţile din bibliotecă pentru o foaie, aşa că m-am mulţumit cu o foaie din Gazeta Sporturilor, mai veche. Nici nu mi-a părut rău după ea. Era aia în care se spunea că Steaua a luat bătaie ... Deci, fără nici o ezitare am împachetat "ciulamaua" în ea şi am băgat-o în frigider ...
Ha, ha !... Asta e bună !... Cică se râd merele ... Nu se spune cât, dar eu le-am râs vre-o zece minute, că şi aşa incepuseră să se strice şi pe coaja lor lucioasă îşi făcuseră apariţia pete de putregai ... Restul a fost floare la ureche. Am pus sarea cu scoarţa de brad la foc. Nu prea a avut ce să se evapore dar totul era conform instrucţiunilor. Nu era nici o picătură de zeamă care să atenteze în vre-un fel la foaia de jos ... Pe urmă am uns o tavă cu uleiul de motor, peste care am pus ultimile resturi de mălai, cu care am tapetat tava. Am luat bomfaierul şi am împărţit în două coca corabiei lu' nepotă-miu. Am mai luat două foi, una din Can-Can şi una din Adevărul, că pe aia din Gazeta Sporturilor o folsisem deja la împachetat "ciulamaua". Am întins prima foaie in tavă. Cred că era foaia din Can-Can. Pe urmă am pus pe ea cele zece mere întregi şi, mai ales, le-am pus ca pe mere, nu ca pe liţe, cum scria acolo în paranteze. Lângă ele am pus bucăţile de cocă pe care le tăiasem mai înainte, iar între ele am înghesuit cu chiu cu vai, că nu prea mai era loc pachetul cu "ciulama". Pe toate le-am acoperit cu ultima foaie. Cea din Adevărul. Aşa cred eu că o să iasă o prăjitură adevărată. Le-am băgat pe toate în cuptorul de la aragaz, unde le-am lăsat fix 40 de minute. După care le-am scos. Arătau exact la fel ca atunci cînd le-am băgat. Noroc că am uitat să aprind focul în cuptor, căci cine ştie ce s-ar mai fi putut întâmpla ...
Mă simt atât de obosit, încît nici nu mai am chef să mai gust din prăjitură. Mă duc să mă culc. Dacă vi s-a făcut poftă, nu ezitaţi. Serviţi vă rog !...
Babacu vă urează POFTĂ BUNĂ !...
E seară. Soţia e plecată în provincie, la părinţi. Nu va veni decât mîine seară, aşa că sunt singur. Singur şi plictisit. Ca să mă mai destind, intru pe saitul meu de suflet să văd ce au mai scris prietenii şi nu numai... Una din prietenele de pe sait a săltat la fileu o minge încinsă. Problema misoginismului. A mai dat şi o trimitere la nişte bloguri ale ... nu ştiu cui ... Urmez linkul, citesc blogurile, citesc şi comentariile şi ... Brrr !... Mândria mea masculină este biciuită cu frânghia udă ... Mă străduiesc să dau o replică acidă, printr-un comentariu dar sunt prea nervos ca să mă concentrez. Aşa că trec mai departe ...
Bine am făcut !... Pot să mă felicit singur pentru asta. O altă prietenă a postat o reţetă de clătite. Glandele mele salivare au început să funcţioneze din plin. Nu pot să le degust decât virtual, dar e bine şi aşa. Tot e mai mult decât nimic. Apoi s-a declanşat "nebunia" a venit cineva cu ideea unui concurs gastronomic. Virtual, fireşte ...
Mi-am zis: "Gata !... Am dat lovitura. Voi participa la concurs, pe care cu siguranţă îl voi câştiga, graţie abilităţilor mele gastronomice, înnăscute. Asta va fi de fapt prima lovitură. A doua va fi aceea că îmi voi prepara singur o prăjitură delicioasă, iar ca supliment, voi repara şi onoarea masculină atât de terfelită in blogurile citite mai devreme.
Zis şi făcut, doar sunt un om de acţiune !... Iau cartea de bucate (n-am mai pus mîna pe ea de când i-am făcut-o cadou soţiei acum vre-o 20 de ani), o răsfoiesc, dar nu găsesc in ea nici o reţetă care să mă satisfacă. Dar asta nu e un impediment. Îl am aproape pe prietenul Gogu ( Google, cam tot aia e...) care m-a scos de multe ori din situaţii neplăcute. Sigur o va face şi de această dată. Mă pun pe căutat şi în sfărşit, găsesc ceea ce căutam. O reţetă uşoară, pe care o să v-o arăt şi dumneavoastră. Iat-o aici:
Placinta cu mere
Ingrediente:
un pahar (225 ml) cu apa minerala
faina 450 gr.
ulei 7 linguri
unt 50 gr.
zece mere
zahar 6-8 linguri
o ligurita cu scortisoara
un pliculet cu zahar vanilat
Modul de preparare:
Faceti coca din apa minerala, faina si ulei. Amestecati 2 linguri de faina cu untul la temperatura camerei pana obtineti o “ciulama” moale. Pudrati masa cu faina si intindeti o foaie subtire dupa care adaugati un strat uniform de „ciulama” pe toata foaia.
Se impacheteaza cu untul spre interior si se baga la frigider pentru 30 de min.
Umplutura – Se rad merele, se amesteca intr-o cratita cu zaharul si scortisoara si se pun la foc mic pana se evapora o parte din zeama (daca e prea multa riscati sa ramaneti cu foaia de jos necoapta).
Ungeti o tava de aragaz cu ulei si tapetati-o cu faina. Impartiti coca in 2 bucati egale si intindeti 2 foi. Puneti prima foaie in tava, merele (calite), pe a doua foaie si bagati-le in cuptor la foc mediu pentru 40 de min. Inainte sa o scoate-ti din cuptor, verificati daca s-a rumenit.
Ca un om pragmatic ce sunt, nu am vrut să incep nimic până nu sunt convins că am la îndemână toate ingredientele necesare, sau măcar nişte înlocuitori, aşa că am inceput prin a aduna la un loc toate cele necesare, începând cu primul punct:
Un pahar (225 ml) cu apa minerala. Simplu de procurat, pentru că la chiolhanul de ieri, cu nişte prieteni (reali) am băut cu toţii vinul sec (de ne-am făcut toţi ... mangă) deci apa minerală care o luasem pentru şpriţ a rămas din abundenţă.
Cu punctul doi am rămas un pic în dubiu. Nu aveam făină de grâu dar, inventiv cum sunt mi-am spus că o pot inlocui cu succes cu nişte mălai, aşa că am trecut cu bine şi de punctul acesta.
Pentru punctul trei nu a fost mare problemă, am alergat iute în garaj, unde am ezitat puţin într-e cele două bidoane. Cel cu ulei de motor şi cel de transmisie, care se pune la cutia de viteze. Până la urmă am optat pentru uleiul de motor, că e mai lubrifiant ...
Nu aveam nici unt, în schimb aveam tot în garaj o vaselină parafinată foarte asemănătoare ca aspect, iar mere erau destule in frigider rămase dela colindul de Crăciun.
Zahărul îl terminasem la cafeaua de azi dimineaţă, deci am decis să-l înlocuiesc cu o cantitate echivalentă de sare. Cu scorţişoara m-am descurcat mai greu, dar am jupuit până la urmă niţică scoarţă de pe tulpina bradului de Crăciun pe care il aruncasem acum două zile în curte, după ce bineânţeles l-am dezbrăcat de podoabele poleite, de globuri şi de instalaţiile electrice. Iar zahărul vanilat putea, la o adică să şi lipsească. Nu prea mă dau în vînt după astfel de arome ...
O dată ingredientele pregătite am purces la "punerea în operă". Dar, exact când să încep am rămas blocat. Primele cuvinte erau "Faceţi coca". Coca e vecina de vis a vis ... Oare ce naiba voiau să spună ăştia ?... Cum să o fac pe Coca ?... Şi dacă o fac, ce-o să spună nevastă-mea ?... În plus, ei nu au de unde să ştie că sunt certat cu vecina de vre-o câteva zile ... Nu, nu ! ...Cred că e vorba despre altceva ... Aaaa !!!... Asta era !... Noroc că nevastă-mea, l-a luat cu ea şi pe nepoţel, altminteri s-ar fi opus vehement ca eu să mai fac prăjitură cu mere în seara aceasta, pentru că el ţine foarte mult la lucrurile lui. Dar, pentru că "scopul scuză mijloacele" (ştiu că sună Machiavelic, însă nu am încotro), iau dintr-e jucăriile lui corabia pe care i-o făcuse cadou Moş Crăciun, îi rup catargele şi rămân cu coca în mână ... Uuuffff !... Gata !... Am rezolvat-o şi pe asta ...
Cu "ciulamaua" nu a fost nici o problemă. A ieşit perfect din amestecul mălaiului cu vaselina. După care, iar m-am oprit să cuget după ce am citit instucţiunile pentru noua operaţie pe care o aveam de făcut. Pudratul mesei cu făină nu ridica nici un impediment. Era cât se poate de simplu. Dar foaia ?... Nu mă înduram să stric cărţile din bibliotecă pentru o foaie, aşa că m-am mulţumit cu o foaie din Gazeta Sporturilor, mai veche. Nici nu mi-a părut rău după ea. Era aia în care se spunea că Steaua a luat bătaie ... Deci, fără nici o ezitare am împachetat "ciulamaua" în ea şi am băgat-o în frigider ...
Ha, ha !... Asta e bună !... Cică se râd merele ... Nu se spune cât, dar eu le-am râs vre-o zece minute, că şi aşa incepuseră să se strice şi pe coaja lor lucioasă îşi făcuseră apariţia pete de putregai ... Restul a fost floare la ureche. Am pus sarea cu scoarţa de brad la foc. Nu prea a avut ce să se evapore dar totul era conform instrucţiunilor. Nu era nici o picătură de zeamă care să atenteze în vre-un fel la foaia de jos ... Pe urmă am uns o tavă cu uleiul de motor, peste care am pus ultimile resturi de mălai, cu care am tapetat tava. Am luat bomfaierul şi am împărţit în două coca corabiei lu' nepotă-miu. Am mai luat două foi, una din Can-Can şi una din Adevărul, că pe aia din Gazeta Sporturilor o folsisem deja la împachetat "ciulamaua". Am întins prima foaie in tavă. Cred că era foaia din Can-Can. Pe urmă am pus pe ea cele zece mere întregi şi, mai ales, le-am pus ca pe mere, nu ca pe liţe, cum scria acolo în paranteze. Lângă ele am pus bucăţile de cocă pe care le tăiasem mai înainte, iar între ele am înghesuit cu chiu cu vai, că nu prea mai era loc pachetul cu "ciulama". Pe toate le-am acoperit cu ultima foaie. Cea din Adevărul. Aşa cred eu că o să iasă o prăjitură adevărată. Le-am băgat pe toate în cuptorul de la aragaz, unde le-am lăsat fix 40 de minute. După care le-am scos. Arătau exact la fel ca atunci cînd le-am băgat. Noroc că am uitat să aprind focul în cuptor, căci cine ştie ce s-ar mai fi putut întâmpla ...
Mă simt atât de obosit, încît nici nu mai am chef să mai gust din prăjitură. Mă duc să mă culc. Dacă vi s-a făcut poftă, nu ezitaţi. Serviţi vă rog !...
Babacu vă urează POFTĂ BUNĂ !...
Patrocinador
BunnyLiuBunnyLiugaby89Comentários (1)
Hahahaha, bine că mi-am pus singură pofta-n cui chiar azi la prânz când am gătit și eu o prăjitură cu mere, doar că în coca* am pus și ouă... Aș fi trimis o bucată fie ea virtuală dar din păcate prăjitura n-a apucat nici măcar să se răcească...))
Aș fi trimis o bucată fie ea virtuală dar din păcate prăjitura n-a apucat nici măcar să se răcească...))