"Pe plajă recunoşti foarte uşor un cuplu proaspăt format. Amândoi au privirile alea strălucitoare, sunt afectaţi, atenţi şi cu o stângăcie uşor de reperat. El vine cu toate paporniţele de plajă, amenajează simandicos nisipul, nivelează tacticos terenul, pune prosopelul fetei şi aranjează toate acareturile cu minuţiozitate. Ea vine şi se aşază graţioasă într-o poziţie atent studiată, ca la fotograf. El se tot mişcă încordat pe lângă ea şi îşi suge burtica. Începe dansul: "Hai, păpuşica mea, să te dau cu cremuţă de plajă! Aşa, turturica mea, să nu te arzi! Vai, ţi-ai uitat pălăriuţa de soare în cameră? Nu-i nimic, vrăbiuţa mea, mă duc eu şi ţi-o aduc acuşica! Păi cum să te lase ciucurelul tău fără pălăriuţă!?! Să facă frumoasa mea insolaţie!?! Acuşica vin! Mănânci ceva? Ţi-e foame? Îţi iau o fripturică, ceva? Aoleu, eşti la dietă? Vai, dar eu n-am insinuat nimic! Trebuia să-mi dau seama că tu nici nu mănânci de fapt. Ce-o fi fost şi-n capul meu! Să-ţi ia iubiţelul tău o sălăţică, "o fructă", ceva uşor aşa? Bine. Altceva? Bine, hai că vin acuşica cu sălăţica, pălăriuţa, nectarinele, integramele, cealaltă bluziţă, nuvela romantică, papuceii şi cocktailul cu fructe! Acuşica vin! Intrăm în apă? Nu? Da, e rece. Aşa e. Păi nici eu nu mai intru. Stau aici lângă iubiţica mea.". Se giugiulesc.Spre deosebire de cuplurile proaspete, noi, veteranii relaţiilor, suntem uşor diferiţi. După ani şi zeci de ani lângă aceeaşi persoană, noi căpătăm privirile alea cu care se întorc soldaţii de pe front, după un război de uzură. Regulile se schimbă. Care se prăvăleşte primul pe plajă nu trebuie să se ducă după bere. Nevastă-ta nu mai stă de poză, ca la fotograf, că e căpiată de muncă, cinşpe ani de diete nu mai înseamnă nimic şi vrea doar să se odihnească. Nici tu nu ţi-ai mai supt burta din 2008, că oricum nu minţeai pe nimeni. Vă prăbuşiţi ca două vite asomate pe primul mal de nisip. Discuţiile capătă alt ton: "Care prosop? Bag pula-n ea de pălăriuţă, eu nu mă duc nicăieri! Mai lasă-l dracu de citit, că nu mori necitită! ... mă duc eu acuma după cărţi, auzi la ea! - Dă-te şi singur cu cremă! Ţi-ai luat budigăii ăştia de baie de zici că eşti scăpat de la circ. De ce nu ţi i-ai luat pe ăia roşii, cum ţi-am zis eu? - Pentru că sunt gras!!! ... Ca o vită! D-aia! Ca să te fac de râs! Special! Las' că nici cu tine nu mi-e ruşine! Ţi-e foame? Pffff, ooook! Abia mă aşezasem! Mă întorc imediat cu o cazma de mici şi cartofi prăjiţi, dar mai lasă-mă cinci minute.". Giugiuleala se transformă şi ea în vărul retardat al semnelor de afecţiune. Tu o pupi apăsat şi umed, în timp ce îi lipeşti o palmă pe buci, iar ea îţi smulge un fir alb de pe spate şi îţi dă un şpiţ în cur când te-apleci după beri. Diminutivele şi alinturile devin: "Stai bă, nebunule, că îneci copilul! Nu vezi că sunt valuri? - Da' lasă-l, femeie, ce ţipi ca dementa!?! Lasă să crească bărbat, nu fătălău de-ăla speriat de apă care face atac de panică de la o meduză! - Mheeee, auzi la el, bărbat! De parcă ai şti tu ce-i aia!?